Şi aş păşi pe ape

Şi-aş vedea prin pleoape

Cum se-adună nisip,

Pe câte-o dună.

Aş străbate lumea-n lung şi-nalt,

Căci latul nu-mi mai ajunge

Şi un taur m-ar împunge-

Ca să mă-nvăţ minte-

Cu trei coarne de asfalt.

Fiind rănit, aş face un popas.

În bar, de dupa o tejghea zgâriată,

O doamna grasă m-ar întreba, mirată,

Cât din suflet mi-a căzut prin rană

Şi cât mi-a mai rămas.

Eu voi ridica o mână,

Voi vedea cum erodez

Şi voi crede că delirez,

Transformându-mă-n nisip,

Adunat pe-o nouă dună.